Cum construiești un portofoliu investițional

Un portofoliu este totalitatea activelor pe care le deții la un moment dat: acțiuni, ETF-uri, obligațiuni, eventual aur sau numerar. Mulți investitori petrec ore căutând „acțiunea perfectă", însă pe termen lung contează mai mult cum împarți banii între tipuri de active diferite. Această împărțire se numește alocare.

Diferența dintre a deține câteva active la întâmplare și a avea un portofoliu este intenția: fiecare componentă are un rol, iar proporțiile sunt alese, nu nimerite. Pagina aceasta nu repetă ce este o acțiune sau un ETF — găsești asta în ghidul Ce este investing. Pornim de la pasul următor: cum combini activele într-o structură echilibrată și cum o menții în timp.

Diversificarea înseamnă să nu depinzi de un singur lucru. Cei mai mulți se gândesc doar la „mai multe acțiuni", dar se poate dispersa riscul pe mai multe axe în același timp:

Ca să alegi mai bine momentul și companiile, ai nevoie de minime cunoștințe de analiză: pe partea fundamentală, vezi ghidul Cum alegi o companie; pe partea tehnică, te pot ajuta cursurile de investiții.

Fiecare clasă se comportă diferit. Le combini ca să obții echilibrul dintre creștere și stabilitate.

Notă: un ETF (fond tranzacționat la bursă) este un „coș" de active cumpărat printr-o singură poziție — de exemplu un ETF pe S&P 500 îți dă, dintr-o achiziție, expunere la 500 de companii.

Ce merge mai bine în creștere și ce în scădere

Clasele nu se comportă la fel în toate fazele pieței. În perioadele de creștere, acțiunile conduc de obicei rezultatul. În perioadele de scădere sau incertitudine, obligațiunile, aurul și numerarul tind să reziste mai bine și amortizează căderea. Tocmai de aceea un portofoliu echilibrat le combină — și de aceea, când faza pieței se schimbă, unii investitori mută o parte din ponderi dinspre acțiuni spre clasele defensive, sau invers.

Și deținerea de numerar este o decizie de investiție, mai ales prin valuta aleasă. Dacă ții bani sau cumperi active în euro, dar dolarul crește cu, să zicem, 10% față de euro într-un an, rezultatul net al portofoliului tău se schimbă semnificativ — în plus sau în minus. Alegerea valutei în care investești cere, din nou, minime cunoștințe de analiză a piețelor.

Echivalentele de numerar sunt instrumente foarte sigure și ușor de transformat în bani: conturi de economii, depozite pe termen scurt, fonduri monetare și titluri de stat pe termen scurt (bonuri de trezorerie).

Pe piața de capital, valoarea investiției tale crește sau scade exact cu procentul cu care s-a mișcat activul de la momentul în care l-ai cumpărat. O scădere pe hârtie nu este o pierdere reală — devine pierdere doar dacă vinzi atunci. O pierzi cu adevărat, definitiv, doar dacă vinzi în pierdere sau dacă firma din spatele acțiunii dă faliment.

De aici se vede de ce contează regulile: pierzi o poziție când compania dă faliment, iar întregul portofoliu l-ai pierde doar dacă toate companiile pe care le deții ar da faliment în același timp. Cu cât deții mai multe companii solide și diferite, cu atât această șansă devine practic neglijabilă. De aceea diversificarea și companiile mari sunt principii de bază.

Există totuși un risc pe care diversificarea nu îl elimină: riscul de piață, atunci când aproape totul scade deodată — o recesiune, o criză. Pe acesta nu îl eviți, dar îl poți face mai ușor de suportat printr-o alocare potrivită profilului tău. Punctul de plecare este toleranța ta la scăderi și orizontul de timp.

Procentele sunt exemple, nu recomandări. Profilul tău real depinde de obiective, orizont și situație. Ordine:acțiuni·obligațiuni·aur·numerar

De-a lungul timpului, investitori și cercetători au propus structuri de alocare gata făcute, testate pe perioade lungi. Nu sunt obligatorii și niciuna nu e „cea mai bună" pentru toți — sunt puncte de plecare pe care le poți adapta. Mai jos, pentru fiecare, vezi compoziția, pentru cine se potrivește, o limită și un randament mediu istoric.

Randamentele de mai jos sunt exprimate ca medie pe an (anualizată), pe perioade lungi de timp — nu pe o lună sau pe „toată viața", ci media anuală pe care a produs-o structura istoric.

Alege o structură sau ajustează singur ponderile și vezi o proiecție în timp. Randamentele de mai jos sunt ipoteze editabile, nu predicții.

Într-un indice ca S&P 500 sunt 500 de companii, dar nu contribuie egal. Câteva trag puternic indicele în sus, multe fac aproximativ cât media, iar altele rămân mult în urmă. (Iar lista celor 500 nu e fixă: companiile slabe ies din indice, iar cele în creștere intră — așa că indicele se „reînnoiește" singur în timp.)

Un studiu amplu pe toată piața americană — nu doar pe cele 500, ci pe toate cele peste 25.000 de companii listate din 1926 până azi — a arătat ceva surprinzător. Imaginează-ți că, în loc să investești, ți-ai fi ținut banii într-un plasament ultra-sigur (bonuri de trezorerie ale statului). Ei bine, doar circa 4% dintre toate acțiunile au adus, în plus față de acel plasament sigur, întreg câștigul net al pieței. Restul de ~96%, luate împreună, abia au egalat acel randament sigur. Mai mult, aproape 57% dintre acțiuni au adus, pe toată durata lor de viață, mai puțin decât plasamentul sigur.

De aici două concluzii. Întâi, de aceea diversifici: deținând multe companii, crește șansa ca printre ele să fie și câștigătorii care trag totul în sus. Apoi, de aceea e greu să bați piața: dacă alegi doar câteva acțiuni, trebuie să nimerești exact pe cele câteva care fac diferența. Dacă reușești să selectezi din timp doar viitorii câștigători, poți depăși indicele — ceea ce mulți își doresc, dar puțini reușesc constant, și mereu cu risc mai mare.

Sursă: Hendrik Bessembinder, „Do Stocks Outperform Treasury Bills?" (2018). Se listează la publicare.

În timp, activele cresc diferit. Dacă acțiunile urcă mult, ponderea lor crește și portofoliul devine mai riscant decât ai stabilit la început. Rebalansarea înseamnă să readuci proporțiile la țintă: reduci din ce a crescut prea mult și adaugi în ce a rămas în urmă. Se face periodic — de exemplu o dată sau de două ori pe an — sau atunci când o pondere se abate mult de la țintă. Nu este o încercare de a „prinde momentul" pieței, ci o disciplină care îți menține portofoliul pe profilul ales.

În Moldova, câștigul din vânzarea activelor este impozitat ca venit din creșterea de capital: baza impozabilă este 50% din câștig, la cota de 12% — adică o cotă efectivă de 6%. Dividendele și dobânzile au reguli proprii. Toate detaliile, cu termene și formulare, în ghidul Profitul la bursă se impozitează?